CALENDAR ORTODOX --- SFINTII ZILEI
VIETILE SFINTILOR --- SINAXAR
IANUARIE | FEBRUARIE | MARTIE | APRILIE | MAI | IUNIE | ||
IULIE | AUGUST | SEPTEMBRIE | OCTOMBRIE | NOIEMBRIE | DECEMBRIE | ||
1 · 2 · 3 · 4 · 5 · 6 · 7 · 8 · 9 · 10 · 11 · 12 · 13 · 14 · 15 · 16 · 17 · 18 · 19 · 20 · 21 · 22 · 23 · 24 · 25 · 26 · 27 · 28 · 29 · 30 · 31 |
Sinaxar 8 Mai
În această lună, în ziua a opta, pomenirea sfântului măritului apostol și evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept și iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană.
Din cuvântul de laudă al lui Sofronie patriarhul Ierusalimului.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Arsenie cel Mare. Acesta era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut și păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, și plin de toată bunătatea și înțelepciunea dumnezeiască și omenească. Pentru aceasta a fost hirotonit și diacon. Și ocârmuind atunci împărăția romanilor Teodosie cel Mare și punând multă nevoință, și căutând om duhovnicesc și învățat care să fie în stare să învețe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, și a scris la împăratul Grațian, și la papa Inocențiu, și abia a putut dobândi ceea ce dorea. Deci purcezând Arsenie de la Roma și sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la față și la fire este om cinstit și căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, și împodobit cu toată bunătatea. Și umplându-se de multă bucurie și dulceață, de atunci îl cinstea ca pe părintele său, și i se smerea ca unui dascăl. Și senatorii văzându-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urând mărirea și iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, și dorind de viață monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorința. Și îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: "Arsenie, fugi de la oameni și te mântuiește". Deci el nezăbovind, ci schimbându-și portul, s-a dus și a sosit la Alexandria. Și călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea și anevoioasă. Și rugându-se lui Dumnezeu, iarăși a auzit glas dumnezeiesc către dânsul: "Arsenie, fugi, taci, liniștește-te și te mântuiește".
Și iarăși se spune despre el că, lucrând în toată vremea vieții sale, purta un petec de rasă în sân de-și ștergea lacrimile. Și era la trup minunat și cuvios, peste tot cărunt, uscat și lung, măcar că si era puțin gârbov de bătrânețe, avea barba până la pântece și chip îngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici nu vrea să-și arate fața cuiva. Priveghea mult, stând în picioare se ruga neplecându-și genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui. În acest fel cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet. Și când era să se despartă de trup, căci ajunsese la adânci bătrâneți, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde și cum se cade să-l îngroape. Iar el a zis: "Oare nu știți să puneți o funie de picioarele mele și să mă trageți în munte?" Și iarăși le zise: "Vedeți, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieși din trup?" Și ei ziseră: "Vedem". Iar el zise: "De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta". Și îndată și-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu. Toate aceste cuvinte ale cuviosului se gasesc in Patericul egiptean, . Tot în această zi, pomenirea cuviosului Mil făcătorul de cântări, care cu pace s-a săvârșit. Tot în această zi, pomenirea cohortei ostașilor, care de sabie s-au săvârșit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
|
|